Model: Pitic (Anca)
Photographer: Me
No edit.
Photographer: Me
No edit.
29 apr. 2010
27 apr. 2010
25 apr. 2010
23 apr. 2010
22 apr. 2010
20 apr. 2010
19 apr. 2010
18 apr. 2010
17 apr. 2010
16 apr. 2010
15 apr. 2010
14 apr. 2010
This is me
Asta va fi un fel de introducere, si probabil una dintre putinele postari in care voi scrie mai mult de 3 propozitii. Da, ai ghicit. Acesta nu e un blog in care este vorba despre o poveste de viata, ganduri, pareri sau alte compuneri de acest gen. Va fi probabil tot un jurnal. Un jurnal cu poze, ca sa spun asa. Voi posta fotografii facute de mine si posibil cateva lucruri de baza pentru o fotografie reusita.
Probabil te vei intreba cine ma cred, sau de unde am mai aparut si eu. Dupa cum probabil ai observat, ma cheama Roxana, am 15 ani (almost 16) si sunt din Ploiesti. Toata treaba cu fotografia a inceput acum aproape un an. Incepusem sa fac poze...unele banale, de altele eram chiar mandra. Intamplarea a facut sa am nevoie de ajutorul tatalui meu pentru un proiect la fizica legat de optica, mai exact functionarea aparatului de fotografiat. A inceput sa imi explice toata istoria aparatului,de unde a pornit, pana unde a ajuns in prezent, si putin din ceea ce va urma. La un moment dat incetasem sa fiu atenta la explicatiile lui, uimita fiind de ceea ce "descoperisem": tata era pasionat de fotografie. Era pur si simplu mandru ca putea in sfarsit sa ii explice fiicei lui ceva care intr-adevar ii placea. Peste cateva zile i-am aratat 3-4 poze pe care le facusem. Chiar i-au placut. Mai tarziu, am primit propriul aparat de fotografiat...un fel de jucarie ce-i drept fata de ceea ce au altii. Dar eram fericita, in sfarsit puteam vorbi cu el despre altceva in afara de scoala. Si abia atunci mi-am dat seama cum era tata defapt. La ceva timp dupa ziua mea, am aflat ca am si un frate. Culmea ironiei? E in Timisoara , la facultatea de fotografie sau ceva de genul asta.
Probabil te vei intreba cine ma cred, sau de unde am mai aparut si eu. Dupa cum probabil ai observat, ma cheama Roxana, am 15 ani (almost 16) si sunt din Ploiesti. Toata treaba cu fotografia a inceput acum aproape un an. Incepusem sa fac poze...unele banale, de altele eram chiar mandra. Intamplarea a facut sa am nevoie de ajutorul tatalui meu pentru un proiect la fizica legat de optica, mai exact functionarea aparatului de fotografiat. A inceput sa imi explice toata istoria aparatului,de unde a pornit, pana unde a ajuns in prezent, si putin din ceea ce va urma. La un moment dat incetasem sa fiu atenta la explicatiile lui, uimita fiind de ceea ce "descoperisem": tata era pasionat de fotografie. Era pur si simplu mandru ca putea in sfarsit sa ii explice fiicei lui ceva care intr-adevar ii placea. Peste cateva zile i-am aratat 3-4 poze pe care le facusem. Chiar i-au placut. Mai tarziu, am primit propriul aparat de fotografiat...un fel de jucarie ce-i drept fata de ceea ce au altii. Dar eram fericita, in sfarsit puteam vorbi cu el despre altceva in afara de scoala. Si abia atunci mi-am dat seama cum era tata defapt. La ceva timp dupa ziua mea, am aflat ca am si un frate. Culmea ironiei? E in Timisoara , la facultatea de fotografie sau ceva de genul asta.
Dupa toate astea mi-am facut si eu ca tot omu' "cool" cont pe deviantart, nu ca sa ma dau mare cu ce fotografii slabe facusem, ci ca sa descopar cum sunt alti oameni. Cine stie? Poate invatam ceva de la ei. Pe urma, alta chestie: club foto in liceul in care invat. Culmea, tinut de profu' de religie. Pot sa spun ca nu regret nici o clipa ca pierd toate lectiile de la geografie, si ca ajung acasa seara cu o ora mai tarziu decat ceilalti colegi. Am invatat extrem de multe lucruri care chiar m-au ajutat. Si nu, nu e un club unde un profesor preda... e un club unde se invata tehnici noi, unde fiecare aduce poze pe care colegii si profesorul le comenteaza, corecteaza si dau sfaturi pentru ca data viitoare, fotografia sa fie perfecta.
Cam asta e tot ce am avut de spus. Bye now... :)
